Nastratin suporta cu greu canicula, așa că, la adăpostul unui aparat de aer condiționat (semi)funcțional, dădu iama prin presa mondenă. Îl oripilă poza Mariei Marinescu

(despre care nu știa exact cu ce se ocupa, dar apărea frecvent în presă). ”Vedeta” (nefardată și gravidă!) era înfofolită într-o șubă îmblănită, de sub care se ițea un pulover gri șobolan, cu motive clasice (gros, urcat pe gât și dublat la încheieturi!). Ținuta era completată de niște pantaloni de trening cu buzunarele vraiște și de niște cizme cazone – trainice, cu căptușeală călduroasă. Femeia fusese surprinsă butonând la un telefon mobil, în timp ce ținea delicat, cu două degețele, un card bancar și câteva bancnote. Această fotografie absurdă pentru sfârșit de august (cum data coperta revistei) îi făcea pe redactori să conchidă că Maria era ”hot”, adică avea o vestimentație super-adecvată…Iaca și un paparazzi, din care Nastratin reținu că Andreea Marin ”are niște picioare (…) destul de grăsuțe și grosuțe, plus câteva kilograme în plus”, ceea ce conduce la o situație jenantă: ”stă cam cocoșată, cu picioarele depărtate”. Mai fu informat că, ”înainte de a urca în mașină, Andreea îi spune ceva celeilalte, țuguindu-și buzele, după rețeta binecunoscută”… Așa, și?!

Găsi într-un cotidian de mare tiraj un pictorial sexy cu ”Amalia, sosia Monicăi Bellucci”, din Rm. Vâlcea, care poza goală în bucătărie. Fata nu semăna nici pe departe cu superbitatea italiană, și mai avea și dinții strâmbi, așa că lui Nastratin îi trecu prin minte ce-i spusese un clasic în viață unui șofer de taxi: ”Dumneata să-ți rezolvi dantura, și după aia mai vorbim!”…

Brusc, Nastratin se îndreptă spre ziarele ”quality”. Un raport făcut de ”The Economist” avertiza că, pasămite, ”China, care are cea mai mare populaţie de pe glob, ar mai avea de trăit doar aproximativ 1500 de ani, dacă îşi menţine tendinţele demografice actuale”, iar ”țări precum Japonia, Germania, Rusia, Italia sau Spania nu vor reuşi să iasă din mileniul următor, pentru că populaţiile lor ar urma să dispară înaintea anului 4000”. Nastratin (care se pregătea să plece în voiaj în America Centrală) se bucură când citi că ”cele mai longevive populaţii, conform tendinţelor demografice actuale, sunt Brazilia (care ar urma să dispară abia în jurul anului 5000) şi Canada”. Îi trecu, însă, cheful, atunci când află că ”populaţia României ar urma să îşi atingă finalul reproducerii în jurul anului 3200”, ca urmare a valurilor de emigrări şi a sporului demografic negativ. Mai mult: ”O dată cu depopularea, România se va confrunta şi cu îmbătrânirea populaţiei. Dacă în 2010 numărul persoanelor de peste 65 de ani reprezenta 14,9% din populaţia ţării, în 2060 numărul acestora va însemna 34,8% din populaţia totală”.

În aceste condiții, Nastratin își aminti de vorbele ilustrului său înaintaș, Marchizul de Sade (”Fiind unicul din specia mea, sunt pe cale de dispariție.”), și adormi preocupat și confuz.