Pierzi parul sau… mintea?

 

Milioane de tineri şi mai puţin tineri din întreaga lume sunt devastaţi emoţional, iar unii ajung la depresie când constată că-şi pierd podoaba capilară.

Din păcate, mulţi bărbaţi consideră că nu există nenorocire mai mare decât căderea părului şi aplică cele mai năstruşnice antidoturi, de la creme, spray-uri sau unguente cumpărate din comerţ, până la fel de fel de “licori miraculoase” procurate de la diverse “vrăjitoare” de ocazie, pe care cheltuiesc sume impresionante! Deşi, un bărbat cu mulţi bani are acum la îndemână implantul de păr, în loc de “leacuri băbeşti”…

 

Şi-mi aduc aminte de o întâmplare ce poate fi hazlie, dacă nu ar avea în subsidiar o cheltuială importantă.

 

Cu mulţi ani în urmă, parcă în Bulgaria, un chelios şi-a pus la bătaie toate economiile lui, adunate în mulţi ani de muncă şi a reuşit să-şi pună păr. Implant – chestiune care l-a costat vreo 4.000 de dolari.

 

După ce a primit confirmarea că operaţia a reuşit pe deplin şi că a căpătat o frumuseţe de păr care va dura veşnic (şi chiar după trecerea sa la “cele veşnice”), omul s-a pus pe băut şi s-a îmbătat criţă, într-un restaurant. Aşa că nu a mai ştiut să ajungă acasă şi a adormit pe stradă. Buştean! Ca ultimul beţiv…

 

Dar, ghinion! Pe-atunci, în Bulgaria, oamenii găsiţi pe stradă în stare avansată de ebrietate erau duşi la secţia de miliţie, unde erau… “cazaţi” (ca să spun aşa) până a doua zi, când li se făcea “nota de plată” şi erau eliberaţi!

 

Dar, ce să vezi? Regimul de detenţie, chiar şi provizoriu, impune câteva reguli stricte, printre care şi… tunsoarea zero!!!

 

Aşa că omul nostru, când s-a trezit a doua zi din beţie şi a aflat că este la închisoare pentru că adormise pe trotuar, beat mort, a constatat cu disperare că beţia lui de bucurie că avea păr s-a transformat într-o pagubă de 4.000 de dolari (plus cât mai cheltuise şi la restaurant, ca fusese “darnic”), iar preţioasa lui podoabă capilară era la… gunoi, în frizeria arestului, unde fusese tuns chilug! De unde să stie miliţienii de atunci că părul lui era un implant plătit în valută? Şi chiar dacă ar fi ştiut, nu era treaba lor să-l înveţe pe un om aflat între două vârste că beţia are şi ea limitele ei…

 

Morala?

 

În afară de păr, în cap (chiar ÎN cap, pentru că am vorbit despre implant) mai e nevoie şi de altceva! Un neuron-doi, acolo…

 

Aşa că, hai să “stăm strâmb “ şi să… “judecăm drept”, cum se spune!

 

Iar, pentru a judeca drept, am pregătit un set de întrebari, cu mai multe variante de răspuns.

 

Dragi chelioşi, chiar şi în devenire, sper că veţi deveni mai puţin “dependenţi” de… păr, după ce veţi parcurge acest articol !

 

Aşadar:

 

 

1. Ce este mai important?

 

1a. Să ai păr sau să ai minte?

 

1b. Să ai păr sau să ai bani?

 

1c. Să ai păr sau să fii sănătos?

 

 

Bineînţeles că ideal este să le ai pe toate, dar care este, oare, ordinea priorităţilor? Când pui în balanţă sănătatea, mai are vreun rost să te gândeşti la chelie? Sau poate că unii preferă să-şi piardă mintea, dar nu părul !

 

Punctul 1b. poate fi, însă, valabil în cazul celor care au meserii legate de înfăţişarea fizică, unde “a avea păr” poate fi echivalat cu “a avea bani”. Deşi, sunt mulţi chelioşi frumoşi, celebri şi bogaţi…

 

 

2. Ce vă caracterizează?

 

2a. Lungimera firului de păr?

 

2b. Inteligenţa?

 

2c. Simţul umorului?

 

 

Dacă dvs. consideraţi că nimic în afară de păr nu vă poate caracteriza mai bine, este o alegere personală şi va fi taxată ca atare!

 

Ia încercaţi să fiţi posac, ursuz, şi să nu ştiţi să legaţi două vorbe inteligente, dar să aveţi plete! O să constataţi – cu mirare, poate – că nu vă bagă mai nimeni în seamă!

 

Oamenii preferă să stea în preajma celor inteligenţi şi cu simţul umorului, chiar dacă, din întâmplare, nu au păr pe cap!…

 

 

3. Prin ce anume consideraţi că rămâneţi în memoria celor pe care îi întâlniţi?

 

3a. Prin părul de pe cap?

 

3b. Prin ce aveţi în cap?

 

3c. Prin felul de a fi?

 

 

Ei, aici e-aici ! E problema cu “fetele”!…

 

Mulţi bărbaţi spun: “cum să dau pe spate o femeie, dacă am chelie?”… Uite-aşa! Cu şarm, cu un fel de a fi care să atragă, cu dezinvoltură şi siguranţă, cu o alură de “barbat”…

 

Cei care se plâng că începe să le cadă părul, înseamnă că nu au încredere în ei, nu ştiu să fie bărbaţi adevăraţi, nu ştiu să arate (sau nu au…) alte “puncte forte” ale lor. Şi mizează doar pe plete, atunci când vor să atragă o fată.

 

Nu au păr – sunt terminaţi ! Îşi ascund capul între umeri, merg încovoiaţi, sunt nesiguri în relaţia lor cu o femeie şi-şi accentuează neputinţa de a fi “barbaţi”!

 

Astfel încât, până la urmă, lipsa părului devine pentru ei o adevărată infirmitate, care se tot accentuează, pe zi ce trece, acaparându-le psihicul şi distrugându-l…

 

Iar femeile sesizează imediat acest lucru!

 

Şi – în consecinţă – probabil că gândesc aşa: “amărâtul ăsta, după nesiguranţa pe care o afişează, nu are nici o calitate”!…

 

Dar gândirea lor este “indusă” chiar de “amărâtul” ala, care se comporta ca un “amărât”!

 

Eu am o vorbă: dacă TU nu ai încredere în tine, nu te mai plânge că nu au ceilalţi !

 

Deci… ascultaţi-mă, chelioşilor: capul sus, spatele drept, privirea înainte, mersul apăsat, vorbirea caldă, dar clară şi sigură, presărată cu puţin umor de calitate! Este atitudinea unui bărbat adevărat. Aşa vreau să vă văd! Femeile care vor doar plete, nu vă merită!…

 

 

Semnează: un chelios “cu vechime” si cu “lipici” la femei !

 

Daniel Neguţ